”Fetița stătea încă pe marginea prăpastiei, pe locul unde pământul alunecase, privind nedumerită în jurul ei. Cam la vreo patru metri sub ea nu se mai zărea decât o masă de noroi și pietre, acolo unde numai cu câteva secunde în urmă fusese pământ solid. Marginile prăpastiei se frângeau, declașând mici avalanșe de noroi și pietre, împinse de apa din canalele de scurgere. Simți cum îi alunecă picioarele, în timp ce încerca să facă un pas înapoi și o altă fâșie mare de pământ începu să se disloce, așa încât se opri împietrită, strângând în pumnul ei mic o ultimă bucățică de turtă. Călcâiul i se afundă în pământul moale, încercând să-și mențină echilibrul.
- Nu te mișca! strigă un bătrân.
- Pleacă de pe muchie! urlă un altul.
   Iar ceilalți priveau așteptând cu răsuflarea tăiată să vadă ce hotărăsc zeii. Apoi, o altă bucată din margine se desprinse și se prăvăli, ducând-o la vale și pe fetiță. Din fericire, fu îngropată numai puțin, doar până la genunchi. Se asigură că bucățica de turtă era salvată și izbucni în plâns.”

Nobila Casă, James Clavell