”Am zgâriat până la stratul ultim al realității și asta scria acolo, cu spray ieftin și duct de graffiti stângaci: bucură-te că ești viu. Nu te mai plânge de nimic. Ești un ochi încă deschis al Celui ce ne-nconjoară. Nu contează la ce privești sau dacă viziunea ți-e înlăcrimată. Vezi lumina, încă o vezi. Bucură-te cât ești încă o parte din Dumnezeu. Ești obosit, nefericit, distrus de viață, speranțele îți vor fi tot mai călcate-n picioare, urmele tale pe pământ se vor șterge (lumea însăși va dispărea fără urmă), dar ești minunat, participi la minune câtă vreme exiști, cât mai poți să-ți desfaci, ca un păun, câmpul vizual înainte.”

Cărtărescu, Jurnal