șarmant
joi, 21 iunie 2018
”Nimic paradoxal, grațios sau măcar adevărat n-a mai traversat sala dărăpănată a țestei mele în toamna asta. Pe care totuși o așteptasem cum aștept orice toamnă: ca pe o minune.”
Jurnal, Cărtărescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
(niciun titlu)
respiră adânc
lunyu merge pe străzi murdare şi prin reţele de canalizare vorbeşte cu oameni rataţi cu alcoolici cu nebuni se angajează la cele mai um...
În cel care tace nu ştii ce zace
- Dacă o să vorbeşti cu Adriana aşa cum vorbeşti cu mine, va fi bine. Ei îi place de tine, dar o alarmează faptul că taci. La înc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu