”A fi scris e cel mai mare adversar al lui a scrie. La fel, a fi trăit față de a trăi. Căci genuinului, care e existența însăși, dispare în fața repetiției rituale, compulsive, perverse a experienței. Ca să progresezi în scris și în viață ar trebui să uiți, nu ce ai trăit și scris, căci asta e chiar carnea ta, ci că ai trăit și scris. Nu poți scrie o carte conștient că este a zecea ta carte. Trebuie mereu să fii convins, să crezi din toate puterile tale că e prima și nici măcar prima, că e un exercițiu premergător.”

Cărtărescu, Jurnal