„Suveranitatea mea, independenţa, ba chiar neruşinarea uşuratică, înfruntarea şi provocarea generală, faptul că mă sprijin exclusiv pe mine – toate decurg din situaţia mea socială şi geografică. Am fost nevoit să nu ţin seama de nimeni, fiindcă nimeni nu a ţinut seama de mine, m-am format într-o izolare aproape totală, cred că puţini literaţi au cunoscut-o până într-atât. În Polonia antebelică, desconsiderat, abia luat în seamă, după aceea strivit de război, apoi trecut la index de către regimul comunist, iar aici, în Argentina, lipsit până şi de-o cafenea literară, acel grup de amici-artişti la sânul cărora, în oraşele europene se poate aciuia orice boem novator sau anvangardist. Am devenit îndrăzneţ pentru că nu aveam absolut nimic de pierdut: nici onoruri, nici bani, nici prieteni. Trebuia să mă regăsesc şi să mă sprijin pe mine, întrucât pe altcineva nu aveam. Forma este singurătatea mea.” 

Witold Gombrowicz, Jurnal