”După vârsta de 25 de ani organismul pierde zilnic câteva zeci de mii de neuroni din totalul celor aproximativ 14 miliarde existenți în corp. Știind că celulele nervoase (neuronii) nu se pot reface precum alte celule, se explică de ce greutatea creierului scade de la 1400 grame la 20 de ani, la aproape 1200 g către vârsta de 80 de ani. Între 20 și 29 de ani, 16,5% din totalul greutății corpului o constituie grăsimea, în timp ce după 50 de ani ponderea acesteia se ridică la 22,6%. De asemenea, se știe că un sfert din oxigenul vehiculat de sânge este consumat de creier. Cu vârsta fluxul sanguin scade și la 70 de ani nu mai reprezintă decât 75% din cel de la 20 de ani, deci o reducere corespunzătoare a alimentării creierului. De aici dificultățile ce apar cu procesele de memorie, atenție, rezistența la efort prelungit etc. Din punct de vedere vascular, bătrânețea ar fi urmarea modificării arterelor, care își pierd elasticitatea și își micșorează dimensiunile interioare prin depunerea de colesterol. Datorită acestor reduceri, de la o anumită limită circulația sângelui se face anormal, crescând rezistența interioară.
   Ca urmare, crește presiunea pentru pomparea sângelui de către inimă, instalându-se hipertensiuea arterială, boală ce stă la originea accidentelor vasculare din creier, fatale de regulă pentru organism. Depunerile din artere pot reduce fluxul sanguin uneori până la scoaterea din funcțiune a unor organe vitale precum inima, rinichii, plămânii, creierul. Din aceste motive, de multe ori se afirmă că vârsta noastră reală este vârsta arterelor noastre.”

Aura corpului uman (Introducere în antropologia individului), Cornelia Guja