”Știm în prezent că, deși organismul uman dispare după moarte, rămânând numai materialele constituente (carbon, siliciu, magneziu, calciu etc.), mai pot rămâne și fragmente de ADN în care se conservă informații potrivit căror s-a constituit și a funcționat organismul respectiv. În acest context, ceea ce denumim suflet pare a fi un complex de legături informatice în strânsă legătură cu evoluția ființei umane. Cercetarea bazelor fizico-chimice ale funcțiilor creierului și a inimii se identifică tot mai mult cu studiul sufletului, întreaga activitate sufletească înscriindu-se între doi poli: stimul și răspuns afectiv. Dezvoltarea neuroștiinței a pus în evidență faptul că între stimulii de mediu și răspunsul organismului se intercalează codurile genetice, care intervin în analiza semnalelor venite din mediu și elaborarea unui răspuns. Anticiparea evenimentelor este treapta cea mai înaltă a funcționării acestui complex, ce are ca produs gândirea. Acest complex, în final, funcționează prin circulația sarcinilor electrice, producând biocâmpuri hipercomplexe, care, conform teoriei, pot fi radiate în afara organismului sub forma unor unde electromagnetice, unde care conțin în ele însele informații privind organismul.
   În momentul morții organismului, respectiv încetarea circulației sângelui în creier, deci și a sarcinilor electrice în creier, acest câmp se desprinde de corp și călătorește în spațiu, ducând cu sine informații privind organismul care a dispărut, într-o viziune mai simplistă exact ca un emițător radio în funcțiune căruia i s-a tăiat alimentarea cu energie electrică. În această ipostază moartea nu mai este o ruptură, ci o comunicare și o tranziție, corespunzând astfel cu exprimarea matematică a realității.  Existența noastră este legată de creier și moartea creierului anihilează posibilitatea unei experiențe noi, dar prin câmpurile radiate, specifice organismului, existăm în spațiu exracerebral, prin ceva ce, în virtutea tradiției, îl putem denumi suflet.”

Aura corpului uman (Introducere în antropologia individului), Cornelia Guja