de Liliana Armașu
Sfîrșitul fiecărei zile e ca o mică
apocalipsă.
Aruncați în apele nebănuit de adînci ale nopții,
nu vom ști niciodată pe cine-l va trece primul
corabia înșelătoare a lui Noe
pe celălalt mal al Styxului.
Degeaba ne tragem cîte șapte zăvoare la uși
și ne ascundem sub plapuma caldă
a siguranței de sine,
furtuna poate începe și într-un pahar cu apă.
Și cum despre toate lucrurile astea mai bine e să taci,
pentru a nu strîrni printr-o suflare furiile apelor,
îți spun aici, în taină, că în fiecare seară
învăț să înot în cada pe jumătate plină,
imaginîndu-mi că plutesc ușur în largul mării,
alături de tine.
Așa mi-aș dori să naufragiez într-o noapte...
Sfîrșitul fiecărei zile e ca o mică
apocalipsă.
Aruncați în apele nebănuit de adînci ale nopții,
nu vom ști niciodată pe cine-l va trece primul
corabia înșelătoare a lui Noe
pe celălalt mal al Styxului.
Degeaba ne tragem cîte șapte zăvoare la uși
și ne ascundem sub plapuma caldă
a siguranței de sine,
furtuna poate începe și într-un pahar cu apă.
Și cum despre toate lucrurile astea mai bine e să taci,
pentru a nu strîrni printr-o suflare furiile apelor,
îți spun aici, în taină, că în fiecare seară
învăț să înot în cada pe jumătate plină,
imaginîndu-mi că plutesc ușur în largul mării,
alături de tine.
Așa mi-aș dori să naufragiez într-o noapte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu