Lucruri mici

     A-ți pierde un job este ceva neimportant, pentru că nimic nu este important. Faptul că nu ești lângă mine nu are nicio importanță, pentru că nimic nu are importanță. Te visez și asta este, firește, un lucru nesemnificativ. Aș fi putut să nu mă nasc și atunci totul ar fi avut un alt sens, pentru că nu ar fi avut niciunul. Oamenii se plictisesc și își caută salvarea în smartphonurile lor. Mă lupt cu propria-mi dependență de electronice. Uneori mă întreb ce ar fi făcut Lincoln în locul meu și atunci iau deciziile cele mai potrivite. Ar trebui să plouă, dar dacă ar ploua, asta ar însemna să nu pot înota pe spate, lăsându-mi capul în apă și relaxându-mă total, ca un burete de apă pentru care nimic vreodată nu a avut importanță.

      Orașul pe care l-ai părăsit este gol, pentru că tu nu mai ești acolo. Ți-ai dorit atât de mult să-l părăsești, iar acum îți este atât de dor de câțiva oameni de-acolo! Dușmanii tăi cei mai mari, cei care te-au îngropat de vie, parodoxal, îți sunt cei mai apropiați oameni. Între tine și ei, există ceva distinct. Niciun om care să-ți spună ”foarte frumos, foarte elegant”. Nimeni care să te îmbrățișeze. Dorul. O meduză cu tentacule mici. Tristețea pe care o poate-ndura. E un lucru dificil să suni pe cineva să-l întrebi ”Ce mai faci?”. Te obișnuiești cu răul, dar te obișnuiești și cu binele. Totul te plictisește. Totul este ceea ce este, plus ceea ce ne imaginăm că este. Îmi e atât de dor de tine... Dorul meu real este potențat de imaginația mea ireală. Lucrurile reale împreună cu cele imaginare creează ceva foarte complex, care mă depășește.

      Atâtea lucruri metafizice se nasc în mintea ta, încât mă simt obosită. Unele vise sunt mai vii decât poate fi realitatea. Într-unul singur se poate întâmpla ceea ce aștepți să ți se întâmple în mii de vieți. La ora asta, nu am nimic altceva de făcut decât să dorm. Mi-e teamă că visul din noaptea trecută s-ar putea să se repete (a fost prea frumos), dar teama mea este, printre altele, o stare lipsită de importanță.