când nu îţi mai rămâne să te gândeşti cum să te salvezi
când prietenii tăi sunt sfâşiaţi în bucăţi şi lupii urlă flămânzi
continui să tremuri e semn de viaţă frigul îţi intră în sânge
în ochii tăi se reflectă cadavrele lor
ai fi vrut să cobori să simţi şi tu paralizia înainte de moarte
dar soarele fals putea fi reconstituit
doar în minte
şi nu te puteai dezlipi de înălţimi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Priscilla Du Preez Altminteri ai putea crede Că ți-am acceptat cererea de prietenie Dintr-o simplă eroare de tastare Dintr-o clipă de neat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu