Războaiele
mișună
ca niște viermi
după ploaie,
Domnule Hassel.
[dar chiar și-n acest timp]
Cerul se
adăpostește în cer.
Stelele stelelor
își povestesc.
Câinii latră la
câini.
Eşti un soldat în
mijlocul
unui cimitir.
Faci singur nodul frînghiei.
Înghiţiţi de
pînza de păianjen.
La un pas de
moarte, alegi moartea.
Oameni cu fețe zdrobite
din plămâni își
scot glonțul.
Glonțul oprit în
plămâni
e cel mai
dureros,
dar se moare
rapid.
Dacă ți se taie
artera, în schimb,
n-ai timp să
suferi.
Cerul se
adăpostește în cer,
Domnule Hassel,
Stelele stelelor
își povestesc.
Câinii latră la
câini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu