Cadenţă

Bag degetele-n apa sărată a mării,
apoi le vâr în gură,

sap în ţărână

la fel cum neputinţa sapă în mine,

ia-te în mâini, îmi zice

şi se piteşte într-un interior sigur,

îmi împrumută ritmul

cu care trăiesc,

ţin pleoapele strâns închise

să nu intre vanitatea

de la capătul căutărilor mele.

Culeg scoici sfărâmate,

le-nghit. Nu plâng, nu acopăr

cu palma.





1 October 2011