mamei îi deschid webcamul şi o las să se uite la mine, cât învăţ. stă aşa ore în şir, cu un ceai, cu o bucată de pâine. nici nu vrea să meargă la bucătărie. se uită la mine până mi se face somn şi atunci se duce şi ea direct la culcare şi, dacă mă prinde în vis, cât e, ţine visul neclintit, să nu cumva să dispar.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Priscilla Du Preez Altminteri ai putea crede Că ți-am acceptat cererea de prietenie Dintr-o simplă eroare de tastare Dintr-o clipă de neat...
4 comentarii:
emoţionant fragmentul ăsta.
când eu nu-s acasă, mama se bagă în computer şi îmi reciteşte prozele :D
eşti indulgentă. eu ascund de părinţi toate textele mele. dar m-or fi căutând ei pe google.
în sfârşit ai redeschis uşile blogului tău! aşteptam... aşteptam...
mă bucur să te redescopăr... alta şi totodată aceeaşi - autentică.
:)
Trimiteți un comentariu