”Ieri seară m-a captivat tocmai această imagine. Numai faptul că oamenii își încordează toate forțele și se ajută între ei cu drag îi face să se mențină la o înălțime acceptabilă deasupra prăpastiei infernale spre care tind. Sînt legați unii de alții cu funii și deja este grav cînd funiile se slăbesc în jurul unuia, iar el se lasă ceva mai jos decît ceilalți în spațiul gol, și e groaznic cînd funiile din jurul unuia se rup, iar el cade. De aceea trebuie să ne ținem de ceilalți...”

Corespondență (I), Kafka