”Închipuie-ți că A primește de la X scrisoare după scrisoare și că în fiecare din ele X caută să combată existența lui A. El își prezintă argumentele într-un mod bine gradat, înfățișându-le în tonuri închise pe cele greu accesibile și înălțându-le în jurul lui A până ce acesta se simte ca și zidit între dovezi, iar tocmai lacunele demonstrației, mai ales ele, îl fac să plângă.”

Kafka, Corespondență (I)