”- Îmi închipui că Orlanda e propria ei stăpînă. Nu sunt majoritatea femeilor așa?
- Majoritatea femeilor își conduc viața în funcție de un bărbat, fie că vor sau nu.
- Din ceea ce știu despre tine, poți înfrunta orice rivală.
- Ce știi tu despre mine?
- O mulțime, îi zâmbi el iarăși calm și prietenos. Printre altele, că ești deșteaptă, curajoasă și ai multă cinste a obrazului.
- M-am săturat de cinstea obrazului, Peter. Pe viitor..., zâmbetul ei deveni la fel de cald ca și al lui. Pe viitor am să iau drept etalon numai cinstea fundului, sau a dosului, cui îi spuneți voi, englezii. Pierzi sau câștigi numai cinstea fundului, nu a obrazului...
   Râseră amândoi cu poftă.
- Așa cum o spui tu, sună mai distins.
- Eu nu sunt distinsă.
- Oh, ba da, ești, adăugă el mai blând. Am văzut cum se uita Linc la tine la petrecerea lui Dunross. Te iubește. Și ar fi un prost să te schimbe cu cealaltă.
- Îți mulțumesc, Peter.
   Se ridică, îl sărută și plecă, liniștită acum. Când coborî din lift la etajul ei, Song de Noapte era acolo. O luă înaintea ei și-i deschise ușa camerei cu un gest larg. Văzu privirea ei îndreptându-se spre ușa de la capătul coridorului.
- Stăpân nu acasă, o informă pe un ton solemn. Nu încă întoarce.
Casey oftă.
- Ai pierdut cinstea fundului, amice.
- Ăă?!
   Ea închise ușa, mulțumită de sine. În pat începu să citească din nou. Termină cartea când se miji de ziuă. Apoi se culcă.”

Nobila Casă, Clavell