mâinile mele
mă uit la ele şi
încep să le vorbesc
ca şi cum mi-ar
fi de-o viaţă prietene
ca și cum
dușmanii s-au retras deja
în istoria scrijilită pe nisipul bătătorit
din luna de
gheaţă aşchii
mi se
îndreaptă-nspre inimă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Priscilla Du Preez Altminteri ai putea crede Că ți-am acceptat cererea de prietenie Dintr-o simplă eroare de tastare Dintr-o clipă de neat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu