îmi lipesc tâmpla
de dimineaţa ta
de teii crescuţi
în tine
mirosul lor
suspendat deasupra
îl aduc la mine-n
plămâni
noaptea mi-e cel
mai limpede din ce parte
sufletul vrea liniştea să mi-o apropie
iar eu nu fac
nimic, totul vine de la sine
ca o simfonie
care apare brusc de niciunde,
ca o veveriţă
zburdalnică-n parc,
ca trezirea de
pretutindeni când soarele
îmi povesteşte despre viaţa de dinaintea naşterii mele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu