Câmpiile erau nişte case
Câmpiile aveau ca acoperişuri
alte câmpii, mai apropiate de orizont,
tremurau.
Îţi aşezai mâna în palma mea.
Scârţâitul de frunze
ne acoperea râsul. Braţele tale se întindeau
în jurul părului meu. Aveai
o grădină înflorită lângă inimă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu