când şi
sfârşitu-i o rană în care
zborul se întrerupe
aş vrea, mergând,
să dau de un zid
pe care să scrie "va fi bine"
da da ştiu aici
nu se moare
da da ştiu da te
rog nu îmi repeta
nu îmi spune nu se moare încă aici
fagul din faţa blocului tău
are frunze sfrijite
şi nu este întamplător
el încă nu a murit doar
şi-a lăsat
amintirile pe asfalt
eu îmi port
amintirile după mine
şi-n creierul meu
este gălăgie
foarte multă gălăgie
nu ai ştiut tu nu
ai ştiut deloc
că mâinile tale mă obsedează
iar de acum mâinile mâinile tale
mă vor obseda încă şi mai mult mult
mult infinit de mai mult mâinile
mâinile tale sunt desăvârşirea
acestei lumi
stinse eu nu ştiu nimic
despre
desăvârşire dar ţi-am simţit
în palmele mele
mâinile tale
şi atunci am atins-o
şi îmi era
teribil de frică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu