Am adormit cu fereastra deschisă.
Ai zice că-i toamnă pe bune,
dar nu este/ şi nici nu va fi vreodată toamnă.
Uneori stau cu ochii închişi.
Meditez asupra faptului dacă m-aş fi născut oarbă.
Mă întreb, cum aş fi aflat atunci
ce culoare are sufletul tău,
că sufletul tău are culoarea cuarţului roz.
De afară se aude cum plouă.
La încheietura mâinii stângi, acelaşi nod.
Îl leg încă o dată, îl strâng/ întind de aţe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu