Fum

Plângem, zguduindu-ne umerii în dosul scării,

în întunericul de acolo de unde

nicio privire nu se apleacă să vadă

şi nicio voce nu îşi coboară timbrul.

Mergem singuri pe străzi. Nu avem mâini.

Părul des acoperă ochii.

Felinarele gâfâie în urmă.

Distanţa devine fum.

Fumul ne apropie lent.

Nu avem feţe şi nici atingeri.

Nu aşa o să se termine filmul.